»   Contact

Adresa:
Craiova, Str. Calea Bucuresti, nr. 77

Telefon: 0251 410696
Fax: 0251 410696
Mai multe   

»   Orar functionare piete

•  Pentru perioada
    1 aprilie - 31 octombrie:
      - Luni - Vineri:
        6:00 - 21:00
      - Sambata - Duminica:
        6:00 - 15:00
•  Pentru perioada
    1 noiembrie - 31 martie:
      - Luni - Vineri:
        6:00 - 20:00
      - Sambata - Duminica:
        6:00 - 15:00

»   Info

Nu exista niciun anunt activ




Afisaza arhiva anunturi


»   Managementul Calitatii

»   Istoria Pietelor

     O prima asezare a “Tirgului de Afara” este pe “Drumul Bucurestiului”, singurul drum care se desfasura fara nici o piedica sau accident de teren, tinindu-se pe terasa neteda a unui podis; parte din acest “Drum al Bucurestiului”, care in decursul sec al XVI-lea si al XVII-lea a fost ocupata de desfasurarea “Tirgului de Afara”, a fost inglobata in raza orasului, astfel marit in intindere; ea s-a pavat mai intii cu un “pod” de lemn, dupa tehnica obisnuita a timpului si a primit numele de “Ulita Precestei” – dupa numele strazii din vechiul “Tirg” a carei prelungire era. Extremitatea rasariteana a acestei noi “Ulite a Precestei” – unde pe la finele sec. al XVIII – lea s-a cladit si "Biserica Tirgului de Afara“ (azi Biserica Hagi-Enusi) – pastreaza numele popular de “Capu' Podului”.

In rastimp de trei veacuri – de la marele eveniment al instituirii Baniei si pina in prima jumatate a sec. al XIX-lea – Craiova a ramas aproape neclintita, in forma si intinderea pe care i le-au hotarit crearea si alaturarea, la vechiul tirg din Vilceaua Elca, a unui “Tirg de Afara”.

Toate transformarile, imbunatatirile si dezvoltarile realizate in Craiova – cel putin pina catre finele sec. al XVII-lea – au constat in inlocuirea “tarabelor” pe care isi expuneau marfurile lor, din vineri in vineri, negustorii care isi avea “boltele” in vechiul tirg, cu case si pravalii statornice in locurile anume fixate, pe “liniile” “ Tirgului de Afara”, pentru fiecare breasla de negustori si “isnaf” de mestesugari.

“Tirgul de Vineri – spune un document din 1797 – se facea la “Foisorul cel Vechiu”, in marginea orasului, pe “Drumul Bucurestiului”. De aceea s-au indemnat multi de au facut pravalii si case acolo, la acel loc in care dau si ulitele mari si mici ale orasului”.

Tirgul permanent care ramasese in vechea incinta a Craiovei din prima faza, s-a intins pina la sfirstul sec. al XVIII-lea inspre rasarit, pe “Drumul Bucurestiului”, peste, in paguba si spre stinjenirea “Tirgului de Afara”. O alta consecinta a permanentizarii “Tirgului de Afara” prin noile cladiri de “bolte” statornice este crearea unor noi strazi – strazi de dos – paralele si la mica distanta de “Ulita Precestei”. Pe aceste strazi stationau carutele sau saniile clientilor “Tirgului de Afara”, veniti pentru cumparaturi (Dosul Lipscanilor, Dosul Brasovenilor, Dosul Cojocarilor, Ulita de Dos).

Alt rezultat al stramutarii oborului si tirgului saptaminal a fost si deplasarea vadului de mori, in strinsa legatura cu “Tirgul de Cereale”, care s-a facut – totdeauna – in oborul “Tirgului de Afara”.

In decursul secolelor spatiul de desfasurare al acestui “Tirg de Afara” a fost limitat – prin achizitiuni de proprietati si prin cladiri de case de-ale boierilor si bogatasilor, astfel incit inghesuiala nu se mai putea evita. Ca si in sec. al XVI-lea, acestia se asezasera pe marginea exterioara a tirgului, urmarind participarea la viata oraseneasca.

Aparatia “Comisionerilor” - dupa stapinirea austriaca din Oltenia, de la inceputul sec. al XVIII-lea, ce puneau in contact direct pe producatorul roman si negustorul roman cu industria si comertul exterior, apusean, in general si austriac in special – a dus la faptul ca rolul stringatorilor de produse romanesti exportabile a fost anihilat; exportul produselor – cautate de “Comisioneri” chiar la locul de productiune – nu se mai facea prin “Tirgul de Afara”; insemnatatea tirgului scade; tirgul – si cel permanent si cel saptaminal – pierde importanta regionala care ii daduse dezvoltarea si inflorirea de pina atunci si ramine cu o insemnatate locala.

Aceste imprejurari: inghesuirea pe un spatiu din ce in ce mai strimt si micsorarea insemnatatii au facut ca, inca din penultimul deceniu al sec. al XVIII-lea, sa se arate ca necesara mutarea “Tirgului de Afara”, care ajunsese a fi inglobat in raza orasului. Mutarea a fost ceruta de vamesi, apoi de boieri in urma ciumei din 1795.

Alegerea fara discernamint a locului unde urma sa fie mutat a avut ca efect nestatornicia lui pe o perioada de 60 de ani.

Pe la 1860 se regaseste in mahalaua “Postelnicului Fir” (pe linga actuala “Biserica Postelnicu Fir”), adica tot pe “Drumul Bucurestiului”, in prelungirea drumurilor care vin de la Severin, Amaradia si Vilcea.

Pe la 1925, “Tirgul de Afara” se afla situat in “Crucea de Piatra”, ca acum sa il regasim pe “Drumul Calafatului” (Romanesti).

 pagina precedenta